E mult decând e noapte
Și bezna e mai mare
La porți se aude o voce
Străjerule străjer cat oare să aștept?

Căci noaptea e pustie
Mă prind fiori reci.
Și așteptarea i lunga
Cât oare să aștept?

In noaptea întunecoasă
Lumini mai ard puține,
Și multe în vântul nopții
Sau stins și nu mai sunt

As vrea sa vina ziua
Și zori sa se arate
Dar cat mai este oare
Străjerule străjer!

Ah dimineață sfântă
In mine arde un dor
Sa te mai vad odată
Soare strălucitor!

Dar vai că noaptea i lunga
Și parcă nu mai trece!
Și multe lanțuri astăzi,
Încearcă să ne lege!

Satan cu a lui oștire
Pe mulți ia și cuprins
Și au căzut în noapte
Lumina li sa stins

De-ar fi iar dimineața
In lumea de păcat
Arunci îl voi vedea
Pe cel cei bunătate

Pe cel ce azi in mine,
E o făclie vie,
Care îmi dă speranță
In noaptea cea târzie!

Dar iată o lumină
Curând o se se arate
Și atunci întreg pământul
Pa veci sar bucura!

Isus lumina vie
In noaptea întunecoasă,
Ne fi tu călăuză!
Ne du spre a noastră casa!